marți, 11 aprilie 2017

Calatorie in timp

Nicio zi nu seamana cu alta, asta e clar. Dar sunt zile de-a dreptul speciale, care iti amintesc ce frumoasa este viata! Astfel de zile sunt marcate, dupa parerea mea, de excursii surpriza. Adica acea zi in care primesc un telefon de la jumatatea mea, care imi spune: ''Imbraca-te, mergem in excursie!''. 
Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il simt in astfel de momente. Iar cea mai recenta excursie de acest fel a avut loc acum 2 zile. Am numit aceasta excursie ''Calatoria in timp'' sau ''Rememorand amintiri din copilarie''. De ce? Va voi povesti totul, in randurile ce urmeaza...

09.04.2017 - Ora 10:00 (sau cum a inceput totul)

Mi-am sunat prietenul, sa vad ce face. Dupa voce mi-am dat seama ca dormea si cu voce de pisic m-a rugat sa il mai las sa doarma. Stabiliseram deja sa ne vedem in ziua de Florii, dar nu stiam inca cine la cine vine. Intr-un final, la ora 12 primesc un telefon de la el, imi spune ca vine sa ma ia de acasa, asadar sa fiu gata imbracata. Zis si facut. Odata ajuns la mine imi spune: ''Lasam toate bagajele acasa, apoi plecam!''. Practic, pe nepusa masa, am decis sa plecam si noi... undeva... Dar unde? Initial, destinatia era necunoscuta. Am hotarat sa iesim din Craiova (si eu si el suntem din Craiova) spre Filiasi. 

Zis si facut! Primul popas, facut in Filiasi, s-a sondat cu un mic festin culinar (ca deh, in calatorie trebuie sa ai si tu plinul facut, nu doar masina). Apoi am pornit iar spre... necunoscut.

Poza arhiva personala

In timp ce mergeam noi spre acel inca necunoscut, drumul familiar pe care am plecat mi-a aprins un beculet: sa vizitam o comuna, pe care o vizitam aproape in fiecare weekend, cand eram mica, la targuri. Comuna in cauza se numeste Pesteana si se afla in judetul Gorj, iar acolo mi-am petrecut vacante de vara intregi, intrucat mergeam la targuri alaturi de tata si bunica (tamplari de meserie, faceau si comert cu tamplarie de lemn).

Vizavi de targul propri-zis, se afla un bar, cu terasa. Acolo imi faceam veacul cand eram mica (deoarece ai mei se cunosteau cu patronii localului). In urma acestei prietenii, eu beneficiam, ori de cate ori aveam chef, de sucuri ne/acidulate, evident trecute pe caiet, pe numele lui tati. Si ce mandra ma simteam, stiind ca eu am acces nelimitat la frigiderul minune! Tot ceea ce trebuia sa fac era sa dau comanda si atat! 

Poza arhiva personala

Localul respectiv arata cam asa (poza sus) si se numea BALADA SRL. Din pacate, barul si targul, unde odata roiau o multime de oameni, veniti dintr-o gramada de judete sa faca targul la Pesteana, nu am mai gasit decat porti inchise si o liniste apasatoare... Acest loc mi-a oferit unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilarie si cu regret in suflet am plecat de acolo, deoarece nu am prins pe nimeni acasa in acel moment... Din cate am inteles, patronul (prieten de familie cu noi) ar vrea sa vanda acel loc. Oarecum sunt constienta ca nimic nu dureaza la infinit, desi unele lucruri merita sa dainuie pe vecie! Din pacate, acest bar nu a fost unul dintre ele...

Cu toate astea, m-am bucurat enorm ca am ajuns acolo, dupa mai bine de 15 ani de cand am pasit pe acele meleaguri ultima data... Apoi am plecat de acolo cu sufletul sfasiat...

Poza arhiva personala

Urmatoarea destinatia a fost Tg. Jiu. Ei bine, nici Tg. Jiu nu l-am mai vizitat de cand eram in clasa a 4-a... Practic, tot de cand eram tanca mica si aiurita. Diferenta dintre atunci si acum sta doar in pozele realizate: atunci faceam doar poze tiparite de pe film, acum am facut poze digitale... Esenta reala a obiectelor s-a pierdut undeva pe parcursul dezvoltarii rapide a tehnologiei... din pacate...

Poza arhiva personala

Nimic nu era diferit in Tg. Jiu. Am intalnit aceeasi vreme placuta ca si acum 12 ani,aceeasi atmosfera placuta si aceeasi oameni primitori. Cum spuneam si mai sus, esenta lucrurilor s-a schimbat doar din punct de vedere al evolutiei tehnologiei - asupra monumentelor, timpul parca s-a oprit in loc.
Intr-un fel, ma bucur ca aici nu am intalnit schimbari radicale... In general, multe locuri pe care le vizitam cand eram mica, acum nu mai sunt vizitate de oameni...

Poza arhiva personala

A trebuit sa imortalizam cumva vizita la Tg. Jiu... cumaltfel decat cu un sarut? 

Ne-am luat talpasita si am mers spre urmatoarea destinatie: Drobeta Turnu-Severin. Pot spune ca avem o tara foarte frumoasa, cu niste peisaje superbe! Iar in Turnu-Severin nu am mai mers de cand aveam... 13 sau 14 ani. Nici eu nu mai stiu exact. Tin minte ca am fost cu cateva colege de generala, dar amintirile sunt putin in ceata. Cert este ca aceasta calatorie a deschis in sufletul meu niste sertare cu amintiri, care m-au rascolit...

Poza arhiva personala

In final, am vizitat Orsova si i-am admirat peisajele si nu numai. Am vizitat Manastirea Sf. Ana, am facut poze muuulte, ne-am spus cuvinte dulci, ne-am readus aminte de iubirea ce ne-o purtam si am promis, a mia oara, sa fim impreuna mereu. Drumul spre casa a fost linistit. Asa sunt toate drumurile spre casa. Pastrezi amintirile in suflet, minte si... poze! Pentru ca doar pozele raman cele mai bune suveniruri, la finalul zilei...

Articol scris pentru proba nr. 16 Spring SuperBlog 2017!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu