joi, 28 august 2014

Draga toamna, iti simt suflarea in fiecare adiere de vant...

     Noptile au inceput sa fie din ce in ce mai racoroase si indica faptul ca toamna se grabeste spre noi cu pasi repezi. Desi sunt o iubitoare de caldura, iar vara imi va lipsi mult, trebuie sa recunosc faptul ca nici toamna nu imi displace. Nostalgia sosirii ei o sa treaca pe parcurs, cu fiecare frunza care va cadea si va acoperi pamantul, iar adierile plapande ale vantului imi vor scutura din par ceata neincrederii a vremii capricioase a acestui anotimp...
     Cumva toamna isi impune intr-un mod subtil capriciile: vantul care sufla este mai rece, frunzele copacilor deja au inceput sa se schimbe la fata, parca si norii si-au schimbat infatisarea, dar asta o zic doar eu, care pierd mult timp admirand si contempland tot ce ma inconjoara. Da, sunt visatoare prin definitie si nu ma plictisesc niciodata...sa visez! 

                                     

     "Draga vara, nu sunt impacata cu gandul ca ai trecut mult prea repede si eu am pierdut mai mult din tine decat ar fii trebuit... Iar toamna vrea sa dea buzna peste noi si sa se instaleze in locul in care tu ai dainuit de atatea luni. Poate ca ar trebui sa o alung si sa ii spun ca locul ei inca nu este aici, nu este ACUM. As mai vrea sa o aman macar cu o luna sau doua ca sa petrec mai mult timp cu zilele tale calduroase si noptile insorite, cu cerul plin de stele, cu cantecul neintrerupt al greierilor si parfum de regina-noptii..."


     Cred ca deja trebuie sa ma pregatesc pentru culesul strugurilor. Vizita la bunici imi va da timp sa ma acomodez cu noua stapana a sezonului. Si aerul curat imi va prinde si mie bine. Si sa fim seriosi, oricat as incerca sa tin vara pe loc, o simt deja pe picior de plecare si nu mai pot face nimic sa o opresc... Ma cuprinde din nou nostalgia. Nu vreau sa o plang, nici ea nu vrea compatimire. Dar mi-a promis ca se va intoarce anul viitor. Eu i-am promis ca o astept.
      Si in aceasta toamna, vreau ca timpul irosit sa nu fie in van, vreau sa pasesc pe covorul multicolor de frunze cu un aer proaspat si pregatita pentru noile provocari pe care viata mi le va trimite in cale, sa pierd timpul facand lucruri utile pentru mine si pentru ceilalti, sa simt ca pot fii de ajutor atunci cand este nevoie de mine. Nici toamna nu voi inceta sa mai fiu visatoarea mai sus descrisa. Voi admira frunzele care cad lin pe pamant si voi incerca sa le aflu povestea. Daca nu au, atunci le voi scrie eu cate una. Si zilele mohorate vor capata astfel un sens...
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu