joi, 20 noiembrie 2014

Sa ne reintoarcem la viata reala!

     Cine suntem noi? Cum am ajuns sa traim prizonieri intr-o lume virtuala? De ce am ales sa traim astfel? Ne tine de foame? Ne incalzeste sau ne iubeste? Ne ofera un serviciu bine platit si o familie unita si implinita? Daca raspunzi nu la aceste intrebari, atunci de ce ai ales acest trai? Nu pot intelege latura aceasta a oamenilor. Genetic vorbind, spiritul de turma il avem din cele mai stravechi timpuri, nu inteleg acum de ce practicam, cu buna stiinta, autoizolarea aceasta, numita internet sau lume virtuala. De ce aleg oamenii o lume plina de violenta si plina de limitari? Caci majoritatea celor care navigheaza pe internet nu au orizonturi mai largi decat ecranul desktop-ului de la calculator sau laptop. Uneori si de la tableta sau smartphone...
       Eu, sincera sa fiu, nu sunt nici pro dar nici contra. Greu de explicat? Nu chiar. Am ales sa nu ma las prada acestui miraj al internetului, si oricat de multi prieteni am pe facebook, doar cei reali traiesc alaturi de mine, in viata de zi cu zi. Caci impartasim momente unice si frumoase, dar si clipe pline de tensiune, asta inseamna sa traiesti in real si nu in virtual. Viata virtuala creeaza dependenta doar din cauza faptului ca aici poti fi cine vrei. Poti arata cum vrei sau poti lua orice identitate. Nimeni nu va stii. Doar tu. Tu esti singurul care stie cate nume ai, cat de mult esti modificat in poze sau cat de sincer esti in afirmatii. Cum pot unii sa traiasca atat de fals, de artificial?
        Am vazut si am constatat cu tristete, ca ne lasam pacaliti de lumea virtuala. Refuz sa cred ca au ajuns telefoanele mai inteligente ca noi... De ce le-am lasat? Cum am permis acest lucru? Minti stralucitoare si tinere se vor lasa prostite si duse de nas. Se vor pierde si toti vom fi niste roboti programati doar sa tasteze niste butoane doar pentru ca ne-a intrat in instinct. Dar cu celelalte instincte primare cum ramane? Mai traim cu adevarat intr-o comunitate sau alegem sa ne reprimam emotiile?

     Cateodata, traim atat de mult in fata unui ecran luminos, incat atunci cand este absolut si imperios necesar sa iesim in lumea reala, ne speriem, ne panicam, ne retragem in coltul nostru, evident cu tableta langa noi, cu laptop-ul sau telefonul, mai smart decat noi.
      Istoria se repeta astfel. Si asta pentru ca nu inveti pe o retea de socializare cum sa te descurci intr-o societate adevarata, care, nu cred ca mai are rost sa mentionez, este foarte cruda! Iar cei slabi raman in urma. Este legea nescrisa a junglei care functioneaza si in zilele noastre, dar multi sunt prea orbi ca sa observe ceea ce ii inconjoara. Multi uita sa empatizeze cu alte persoane. Altii uita cum miroase aerul cand esti inconjurat de copaci.

     Da, suntem speriati! Ne sperie lucrurile pe care nu le intelegem si asta din cauza ca nu am avut timp sa le studiem. A, da, uitasem. Unii erau prea ocupati sa se joace pe calculator. Sa creeze orase virtuale sau sa isi cumpere nu stiu cate masini, cu banii castigati din nu stiu ce misiune. Cutiuta cu ecran luminos este menita sa te distreze, sa te amuze, nu sa iti inlocuiasca complet viata. De ce nu intelegem oare si acest aspect? Eu aleg lumea virtuala pentru a impartasii cu lumea momente traite in viata reala. Multi nu aduna astfel de amintiri. Prin urmare nu au ce impartii si cu altii. Atunci unde este buba?
      Cred ca multi imi vor sari in cap dupa cele spuse, dar eu raman la ideea mea, pe care nimeni nu o poate schimba. Da, imi veti spune ca fara acest internet nu reuseam sa am un blog sau mai stiu eu ce. Va dau dreptate, dar blogul, ca si orice alta activitate intreprinsa de mine pe mediul virtual, are limite! Limite pe care multi nu le mai au. Si devin nervosi, isi pierd rabdarea, apar ticuri verbale sau fizice. Limbajul ne este limitat si uitam si minimul de scris corect. Ne umplem de "shi"/(si?) , "akm"/(acum) , "q cn"/(cu cine?) si alte hieroglife de genul acesta.
     Traiti in viata reala, caci aici nu exista buton de restart. Nu ai "n" vieti. Ai una! Traieste-o cum se cuvine, iesi afara, plimba-te prin parc, fa-ti timp sa atingi scoarta unui copac sa ii simti duritatea si asprimea. Miroase o floare, admir-o, dar nu o rupe. Asculta cantecul pasarelelor. Se compara cu ce (nu) ai trait pana acum? Eu sunt convinsa ca imi veti raspunde nu. Daca raspundeti nu, atunci luati atitudine. Nu lasa pe maine ceea ce poti face azi. Daca ti se ia curentul, nu astepta pana vine ca se reaprinzi calculatorul. Poti sa iesi cu prietenii. Sa rememorati ce ati mai facut in copilarie. Vei fii surprins sa vezi cate discutii ai pierdut. Nu pune in practica in viata reala ceea ce vezi in jocurile de calculator. De cele mai multe ori, nu te invata sa fii pasnic si rabdator.
     Eu am ales sa traiesc real. Tu ce alegere ai facut?

    Artciol scris pentru  SuperBlog 2014 !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu