marți, 11 noiembrie 2014

Team-building si experienta lucrului in echipa.

        Bine te-am regasit, Straja! Bine te-am regasit Vila Alpin! De data aceasta, nu mai vin singura, ci insotita de gasca de prieteni, curiosi sa iti cunoasca punctele de atractie/distractie pe care si eu le-am descoperit intr-o vizita trecuta. Cum, credeai ca o sa te uit? Ai crezut gresit! Caci eu nu uit vechii prieteni adevarati, un prieten care mi-a fost gazda si casa pentru cateva zile absolut superbe. 
           De ce am venit intr-un numar atat de mare? Pai, evident pentru Parcul de aventura care mi-a ramas in suflet si pe care doresc sa il fac cunoscut cat mai multor persoane, intr-o super-aventura de team building pe munte . Un team building la Straja pe care oricine si l-ar dori.

        Recunosc, era o ploaie groaznica afara in ziua cand m-am hotarat cu prietenii mei sa plecam spre tine. Multi s-au lasat descurajati, dar insistentele mele au invins si bagajele au fost pregatite rapid. Stiam exact ce ne trebuie si ce obiective avem la destinatie. Drumul cu trenul a fost lung si obositor, cu intarzierile de rigoare din partea lui... Rabdarea se scurgea printre degete si deja simteam adrenalina.

     Am sosit! Tabara la Straja mi-a imdeplinit o dorinta frumoasa. Nu puteam sa refuz aceasta ocazie si anume de a ma distra alaturi de prieteni in parcul de aventura de care dispui. Si prietenii mei au fost impresionati de aspectul placut cu care te-ai imbracat in acest anotimp. Vine mirosul Craciunului cumva? Un Craciun care ma va prinde in casa ta, alaturi de oameni dragi mie? Nu ai idee cat de fericita sunt! Cu ce sa incep mai intai? Am atatea lucruri sa iti povestesc, incat nici nu stiu de unde sa incep. Ba da, stiu, o sa incep sa despachetez acest bagaj si o sa ma fac comoda. Ciocolata calda de la tine este la fel de buna cum mi-o amintesc de la ultima mea vizita. Parca imi este si putin foame, drumul m-a obosit, dar tu deja ai pus masa si ne inviti si pe noi. 

Sursa foto - http://www.alpinstraja.ro/
      Meniul este bogat, parca ai ghicit ce gandeam. Si eu si prietenii mei suntem incantati de masa. Ma bucur ca acum mi-au dat dreptate si s-au convins ca merita sa ajungem la tine, indiferent de vremea de afara. O sa ne odihnim putin, dupa care punem planul de bataie in aplicare. Am venit pentru natura si natura vom vizita! Eu si echipa trebuie sa ne pregatim. Avem echipamente de profesionisti, vrem sa ne aventuram in padurile tale in conditii de maxima siguranta. Esti de acord cu mine, vad ca imi porti de grija ca un prieten de nadejde ce imi esti. Promitem sa ne luam toate masurile de precautie necesare, stim ca sunt multe, dar merita!

Sursa foto - http://www.alpinstraja.ro/
     Prima zi! Prima aventura! Incredibil cat de schimbatoare este vremea la munte, ne bucuram ca soarele a tinut cu noi si ne-a calauzit drumul cu razele sale. Nici ca puteam incepe mai bine aventura mult asteptata de o gramada de timp. Si noi pornim incarcati cu energie printre copaci. Brazii sunt impunatori, cu aceleasi vesminte dintotdeauna. Straja, mai spune-le ca moda este schimbatoare, pune-i sa isi mai schimbe vechile haine cu unele noi. Aaa... Nu vor? Li se pare ca ar arata caraghios in haine marca Catalin Botezatu... Incredibil, si natura tine pas cu moda, dar noi vrem sa tinem pasul cu aventura.

Sursa foto - http://www.alpinstraja.ro/
     Primul varf cucerit! Primul din sirul care urmeaza. Ziua a fost lunga, dar nu lipsita de aventuri si de spiritul de echipa care ne-a ajutat sa surprindem o parte din peisajele tale. Inconfundabile peisaje. Oare cum pot eu sa le compar cu alte zone ale tarii? Nu pot. Nici eu, nici prietenii mei. Ca echipa, am cazut de acord ca ai orizonturi ce merita descoperite. Mai avem energie pentru ziua de azi suficient cat sa ne intoarcem la Vila Straja. Da, normal ca la tine ne intoarcem. Doar ne-am lasat lucrurile la adapostul tau, cu increderea ca tot acolo le vom gasi, asteptandu-ne in tacerea specifica noptii.

          Cum au trecut atatea zile? Cand te distrezi nici nu mai simti notiunea timpului. Parca esti prins in timp si spatiu in mijlocul naturii si nu mai vrei sa pleci. Ce ziceti, prieteni, plecam? Nu?... Am inteles (parca sunt pedepsita ca am pus intrebarea asta). Normal ca nici eu nu as mai pleca. Munca in echipa m-a ajutat sa imi dezvolt simturi pe care nu le-am constientizat intre betoanele orasului. Si ma bucur, inca o data, ca am ales sa vin aici. Ma bucur ca si TU ma mai tii minte. Credeam ca ma vei uita, dar mi-ai demonstrat contrariul. Dar cu atatea ganduri si emotii, am uitat vechi prieten sa te intreb, tu ce ai mai facut? 
          Cum mai este viata ta, la munte? Am vazut ca te-ai reinnoit, schimbarea de look m-a surprins placut. Eu nu m-am schimbat asa de mult, nici fizic nici spiritual. Deci am ramas la fel, zici? Ma bucur ca un singur lucru a ramas neschimbat si anume, stransa legatura care ne uneste. 

          Am vrut aventura, asta ne-ai daruit. Am vrut adapost, ne-ai oferit un acoperis si mancare calda. Iarna se apropie, o simt in aer. Miroase a zapada. Oare din cauza ca ma aflu la munte? Este ceva specific? Tin minte ca si la oras, in zilele mai reci, simteam miros de zapada. Era chemarea ta si eu tarziu am realizat acest lucru. Tu nu imi poti trimite e-mail-uri, dar mesajul tau l-am primit, sa stii! Te rog sa ma ierti ca am venit cu intarziere, stii si tu prea bine ca timpul putin pe care il am pentru hobby-uri imi cam pune bete in roate.

Sursa foto - http://www.alpinstraja.ro/
      Dar ce avem noi aici? Ce zi este? 24 decembrie? Noaptea magica, Ajunul Craciunului m-a prins la tine in batatura. Sa fie adevarat? Peisajul este superb! De mult nu am mai avut parte de un Craciun cu zapada! Nu am cuvinte sa exprim ce bucurie simt in suflet. Spiritul acestei sarbatori sfinte va umple si casa ta, iar eu voi petrece un Craciun de poveste alaturi de tine. Iar ai facut celebra ciocolata calda, cu miros de scortisoara. De brad ne-am ocupat cu totii. Semineul acum ne este martor la povestile depanate in fata lui. Ma crezi ca nu imi mai vine sa plec de la tine? 

          Craciunul! Uraaa! Colindele rasuna in surdina, din boxa ascunsa a laptop-ului. Aceeasi ciocolata calda ne insoteste. Mirosul de portocale a inuntat camera. Suntem impreuna si asta conteaza cel mai mult. Ce Craciun! Voi avea ce povesti cand ajung acasa! Acasa... Of... Numai gandul despartirii pare insuportabil. Dar in seara aceasta nu ma voi gandi la asta. 
      In aceasta seara sarbatorim o vacanta bine-meritata. O vacanta in care ne-am regasit si ne-am descoperit spiritul de echipa, parca de mult uitat. M-am redescoperit pe mine, pe tine, pe prietenii mei si ceea ce ne face cu adevarat fericiti. Lucrurile marunte ne unesc si ne releaga juramintele de prietenie facuta cu un an in urma. A trecut un an? Deja? Un an de cand ne-am cunoscut pentru prima data, dar ne-a legat pe vecie. 
      Straja, te rog sa ma tii minte. Astazi plec de la tine, dar gandul bun si dorul ma vor readuce in pragul casei tale. Te rog sa ma primesti mereu  cu bratele deschise!

       Articol scris pentru SuperBlog 2014 !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu