marți, 10 noiembrie 2015

Jurnalul meu de calatorie

Draga #jurnaldecalatorie, azi mi-am luat inima in dinti si am zis gata! Am lasat balta toata treaba, internetul, grijile si stresul. Mi-am facut bagajul si am pornit intr-o calatorie - prima destinatie: acolo unde e nisipul cald pe plaja, iar in orizont se contopeste oceanul cu cerul. Poate ca nu conteaza pana la urma daca acest loc are un nume. Conteaza starea de spirit pe care o emana. Iar eu am nevoie de mai mult decat o vacanta, am nevoie de o transpunere intr-o alta lume, total paralela cu cea pe care o traiesc zilnic. Cer prea mult? 
        
        ZIUA 1

    ~Am ajuns la aeroport cu o mica intarziere. Din fericire si zborul meu avea intarziere, deci ne-am sincronizat perfect si nu au aparut probleme la imbarcare. Si chiar nu imi faceam griji, deoarece am ales un program bun cu care sa imi asigur escapada mult visata. M-au ajutat cei de la CND Turism prin programul Work and Travel , care iti ofera posibilitatea sa calatoresti intr-o multime de destinatii, la alegere. Da, jurnalul meu, am zis ca voi lasa treaba acasa, dar pana la urma am luat tableta cu mine, ca sa fiu activa mereu pe blog, chiar si de la distanta de confortul casei. Nu ma certa pentru asta... 

    ~Zborul este mai linistit decat credeam... Sunt pentru prima oara intr-un avion, dar vom efectua mai multe circuite cu avionul pana sa ajung la destinatie. Am ales aceasta metoda de calatorie dintr-un motiv simplu: am vrut si eu sa vad cum e sa zbori! Cu autocarul am facut numeroase excursii prin tara, deci cunosc feeling-ul. Dar printre nori nu am fost niciodata. Si pot sa spun ca apusul, vazut dintr-un avion, a fost cel mai extraordinar lucru. Sentimentul de libertate pe care mi l-a oferit acest peisaj nici nu poate  fi descris in cuvinte...

  

          ZIUA 2

   ~Jurnalule, aseara cand am ajuns la destinatie am fost mult prea obosita sa iti mai vorbesc. Odata cazata, nu am facut decat sa imi despachetez paturica preferata si sa ma bag la un somn, precum puiul care se ascunde sub closca. Cu toate ca eram obosita, nu am putut sa nu remarc siluetele efemere ale palmierilor, care dansau in lumina tortelor  asezate strategic pe plaja. Da, ai ghicit, hotelul este aproape de plaja, dar paradisul propriu-zis cica s-ar afla la cativa pasi distanta de acest loc. Am aflat ca zona este foarte linistita, deci nu imi fac griji in privinta petrecaretilor galagiosi cu care ne-au obisnuit plajele noastre. Si nici nu exista animal salbatic, care poate sa sara dintr-un tufis, pe nepusa masa. Acum iti scriu de la micul dejun! Este primul meniu exotic pe care il mananc, fructe de mare, peste, fructe exotice si doar sucuri naturale. Cam asa pot descrie pe scurt farfuria din fata mea. Pe la pranz voi pleca in explorare, dupa ce imi gasesc costumul de baie (parca l-a inghitit voidul in geamantan, nu alta).
         
   ~ Mi-am gasit in sfarsit costumul de baie, dupa ce am rastalmacit toate bagajele, fara exceptie. Deja sunt pe plaja, am uitat sa specific un lucru si anume: camera unde sunt cazata, are vedere directa la ocean. Pot sa ma balacesc, sa ma plimb - totul intr-o intimitate dusa la superlativ. Dar nu ma deranjeaza acest lucru - chiar voiam o vacanta in care sa fiu doar eu... si cu mine! Nisipul este cald, iar talpile mele il savureaza cu sete. Chiar imi doream de mult o vacanta speciala si asta am gasit aici. Am plecat de acasa cu doar 2 perechi de slapi, pentru ca aici se poarta doar... talpa desculta, ca sa zic asa. Sa imi zici mersi ca te-am luat cu mine in calatorie, ca altfel nu cred ca mai aveam posibilitatea sa impartim fericirea si linistea in doi...


          ZIUA 3

    ~Draga #jurnaldecalatorie, astazi am descoperit cel mai feeric coltisor de Rai. Este cel mai minunat si linistitor loc pe care l-am vazut vreodata. De fapt, nici nu se compara cu ce am vazut eu pana acum. Este perfectiunea intruchipata intr-o plaja. Iti vine sa crezi ca exista asa locuri pe Pamant? Sunt inca muta de uimire, dar noroc ca tie trebuie sa iti vorbesc doar in scris. Cu toate ca si cuvintele au uitat sa mai curga pe hartie. Jurnalul meu de calatorie va fi scris cu urme de talpi lasate in nisip, cu apa cristalina care se unduieste perfect la orice constitutie fizica, cu scoici adunate, umbra de palmieri si miros de ocean. Am si uitat sa ma mai conectez la mediul virtual. Prefer sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta aici.

     ~ In poza de mai sus am fotografiat coltisorul meu de Rai, da, aici stau in timp ce iti povestesc cat de mult ma bucur de peisaj. Daca m-as muta definitiv aici ar avea cineva ceva impotriva? Pretty please with sugar on top!

     ~Deja e seara, oare cand a trecut ziua? Scuze daca mai scap cate un strop de sos pe tine, dar intre timp eu servesc si cina - Doamne, delicioase preparate mai au oamenii astia aici - si este greu sa ma imparta in doua locuri deodata. Ma gandeam ca dupa masa sa trag o fuga nocturna, pe plaja. Ne auzim totusi si maine, negresit!

          ZIUA 4 

    ~Buna dimineata, raza de soare! Azi mi-am facut timp sa vizitez si civilizatia. O plimbare destul de scurta, pentru ca am vrut sa ma intorc cat mai repede la paradisul meu. Stii ce am gasit azi pe plaja? O scoica, dar nu una obisnuita - asta ascundea in ea o perla autentica. Da, perluta statea prinsa bine de pielea scoicii. Deja am pus-o la loc sigur, vreau sa o aduc cu noi acasa si sa ii fac loc in acvariu, langa pestisori. Dar asta ramane micul nostru secret! Te las acum, caci vreau sa continui sesiunea de bronz printre frunze. Mare mirare daca nu m-oi bronza cu dungi si o sa arat ca o zebra!


         ZIUA 5

     ~Jurnalule, te-ai intrebat vreodata de ce am ales ca destinatie de vacanta o plaja? In afara de faptul ca iubesc soarele, oceanul, apa, albastrul si infinitul cerului...? Mai mult decat peisajele vizuale, sunt acele peisaje care iti raman pictate in suflet si le porti cu tine tot restul vietii. Imi pare rau ca trebuie sa iti dau si o veste trista - azi imi fac bagajul... maine la pranz avem avionul spre casa. Crede-ma ca imi pare rau ca trebuie sa parasesc plaja, dar cineva ne asteapta acasa si nu ar fi frumos sa te lasi asteptat, nu? Promit ca te voi lua cu mine si in vacanta viitoare. Pana atunci, am strecurat un pumn de nisip in buzunar, ca sa iti delectezi paginile cu particulele pe care briza diminetii ti-l asternea pe fata. Am luat un borcan cu apa in care mi-am cazat scoica, asa vei avea mirosul oceanului mai aproape. Talpile din nisip raman in urma, ca sa isi aminteasa cineva de noi. Probabil ca in avion nu iti voi mai scrie... as prefera mai degraba sa rememorez fiecare clipa de relaxare de care am avut paarte in aceasta vacanta speciala...

Articol scris pentru SuperBlog 2015!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu