Bine ai venit, toamna!

Desi caldura inca ne mai da batai de cap, eu te simt, draga toamna! Pentru ca ai abilitatea sa influentezi starea de spirit a omului de rand, nici eu nu am scapat de mrejele tale. Simt aerul tomnatic ce va cuprinde peisajele, putin cate putin. Ma plimb pe strazi si vad orasul cu alti ochi, prin rame de frunze aramii si raze timide de soare. Te-am asteptat cu drag, desi duc deja dorul verii care a plecat mult, mult prea repede.

Toamna, tu esti o calatorie! O calatorie catre nou si necunoscut, mereu fascinanta! Destinatiile tale sunt desprinse din povesti si tare mult imi place acest lucru la tine. Desi cred ca tu stiai faptul ca imi plac la nebunie calatoriile si de aceea imi pregatesti in fiecare an o noua cursa spre ceva necunoscut. Fascinant mod de a te remarca!

Oare de ce atunci cand te instalezi, toamna, ma simt mai melancolica si mai visatoare decat de obicei? Sa fie de vina culorile cu care pictezi frunzele copacilor sau mireasma frunzelor cazute in vant? Esti ciudata... Uneori chiar esti. Dar nu vreau sa te descifrez, poate atunci iti vei pierde din misterul care ma atrage la tine si nu as mai vedea toamna ca pe ceva frumos si mereu in schimbare, ci ca pe ceva banal, un anotimp care trebuie sa isi faca trecerea in calendar...

   
Bine ai venit, toamna! Te-am asteptat!