Da, am ajuns la postarea cu numarul 100. Si nu va fi un articol propriu-zis, va fi o pagina de jurnal, cum imi place mie sa numesc aceste randuri sincere, care nu au legatura cu partea de beauty sau articole scrise pentru concursuri sau mai stiu eu ce... azi am sesizat ca blogul meu este urmarit de o singura persoana si cred ca mai mult scriu pentru mine, decat pentru altii. Oricum nu ma voi opri din scris. Simt ca mai am multe de spus, chiar daca spun unei singure persoane sau la 100, 1000 s.a.
Postarea cu numarul 100, pagina de jurnal, cand vreau sa ma descarc si nu am incotro sa imi indrept privirea, in linistea si solidaritatea camerei mele, vin si astern cuvinte in cateva randuri, pe blog... Blogul meu, jurnalul meu. Ma bucur ca am descoperit blogging-ul, terapia prin scris a ajutat multe persoane sa depaseasca un obstacol atunci cand l-au intalnit. Am nevoie de aer proaspat, schimbat, nou - nu mai vreau zi de zi aceeasi rutina, simt ca ma sufoca. Oare cand vor avea si rezultate toate actiunile mele? Mii de ganduri imi trec prin minte, dar putine au curajul sa iasa la suprafata si sa se faca auzite... sau citite. Sinceritatea exacerbata este rasplatita cu contrariul ei, iar bunatatea cu nepasarea. Pana cand?
Uneori nu am cuvinte sa explic cum ma simt eu si cum se simte sufletul in mine. Aproape ca nu mai poate simti cand in jur exista atata lucruri negative. Ma gandesc ca un copac are o viata mai fericita, rezista la ploi, la vijelii, la seceta, la singuratate... Lucruri pe care un suflet uman le indura cu greu, dar foarte greu! Ma simt trecuta prin toate starile sufletesti posibile si cu toate astea mereu imi zic ca viata te poate surprinde oricand, cu orice, oricum.
Cititi aceste randuri? Vreau sa stiu si gandurile voastre. Poate ca tin aici un monolog, dar nu ma supar daca iti impartasesti oful cu mine. Si asta e o terapie. Si parca te simti mai bine cand spui cuiva ce ai pe suflet, asta daca acea persoana este de incredere.
Ma repet in cuvinte? In ganduri? Au venit toate deodata peste mine si nu imi mai dau seama de acest lucru... Simt ca pamantul sufera... viata in sine cere post sufletesc - fara rautate, orgolii, minciuni, hotii... Da sufletului lucruri bune, pasnice, daca vrei sa fi fericit. Dar gaseste pe cineva care sa iti ofere si tie aceleasi lucruri. Altfel iti vei spune ca e greu sa treci peste toate.
Razele de toamna au fost arzatoare astazi... Pentru prima oara intr-o perioada lunga de timp, am bantuit strazile orasului singura... Greu este cand toate cunostintele au o ocupatie, iar tu te plictisesti acasa... Bine ca vacanta e pe sfarsite... Sau mai bine nu, caci frigul iernii nu prea ma incanta. Cateodata insa este bine sa petreci un timp cu tine, singur. Cele mai multe ganduri atunci isi gasesc linistea si cele mai multe probleme isi gasesc rezolvarea. Atentie, rezolvarea poate sa fie placuta sau nu, dar ia decizia buna si detoxifiaza-ti sufletul din cand in cand, daca acesta ti-o cere. Nu neglija chemarea inimii, dar nici nu te lasa orbit de ea. Noapte linistita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu